Episcopul Nectarie Konțevici către Părintele Serafim Rose și Părintele Gherman:” Pentru că voi continuaţi netemători să tipăriţi despre Arhiepiscopul Ioan(Maximovici), ceea ce nu face plăcere Arhiepiscopului Artemon şi companiei sale,pentru că împreună cu mine sunteţi împotriva „dogmei răscumpărării”, care este erezie, după ce voi muri veţi fi aspru persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi fi răspopiţi; or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest antimis cu semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau setul vostru de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care să slujesc în taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi acum vi le las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi persecutaţi după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi sluji în taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.”

„De la primele guri de lapte pe care le-am supt in calitate de crestin ortodox in „sinod”( „sinodul” se refera la  Biserica Rusa din Afara Rusiei -ROCOR, n.n.) am invatat ca avem doua feluri (sau doua «traditii») de episcopi: de o parte, vladicii Ioan(Maximovici), Averkie( Taușev), Leontie, Nectarie( Konțevici) si Sava; de cealalta parte, cei ce par sa detina acum pozitiile dominante.“[Scrisoarea Pr. Serafim Rose catre Pr. Nichita Palassis, 14 noiembrie 1971]

(…)”Chiar daca toti cei din Biserica Rusa din Afara Granitelor doreau pastrarea traditiei si erau impotriva capitularii in fata regimului sovietic, Eugene( Pr. Serafim Rose-n.n.) avea sa afle curand ca nu toti(episcopii-n.n.) erau in acelasi duh.

Marilor si sfintilor ierarhi ai Bisericii Ruse din Afara Granitelor le-a fost sortit sa aiba parte de multa suferinta de la cei din „cealalta” traditie. Iar cel ce a suferit mai mult a fost si cel mai sfant dintre toti: Arhiepiscopul Ioan(Maximovici)”.

 

(…)ODATĂ, în copilăria sa, Episcopul Nectarie(Konțevici) se afla în vizită la Optina. Atunci, Starețul Nectarie, văzător cu duhul, îi spusese mamei sale: „Ai mare grijă de el. Ne va fi de folos într-o zi.(…)

Ajungând călugăr şi apoi ierarh în America, Episcopul Nectarie a împlinit cuvântul bătrânului. Nu a devenit vestit, nici nu a săvârşit ceva spectaculos, ci a întrupat cu credinţă simplitatea, blândeţea, bunătatea şi căldura duhovniciei de la Optina.(…)

Despre Episcopul Nectarie, Parintele Serafim Rose scria la scurt timp dupa adormirea Arhiepiscopului Averkie Tausev, in iunie 1976, intr-o scrisoare: ” Mai inainte de orice, invatatorii nostri trebuie sa fie uriasii din mai vechea generatie: Vladica Ioan(Maximovici), Vladica Averkie(Tausev) si altii asemenea lor. Vladica Nectarie este cel mai pretios om care ne-a mai ramas din acea generatie- Dumnezeu sa-l tina inca multi ani de acum inainte!

Dincolo de smerita infatisare exterioara a Episcopului Nectarie, se afla un om profund duhovnicesc. Sfaturile sale catre parinti( pr.Serafim Rose si Pr. Gherman-n.n.), referitoare la rugaciune si la viata duhovniceasca, erau adanc inradacinate nu numai in cunoasterea patristica, ci si in traditia vie pe care o primise. Experienta sa personala de rugaciune a inimii si de linistire launtrica a fost intrezarita de Parintele Gherman spre sfarsitul vietii ierarhului, cand, datorita unei boli de inima, a avut nevoie de un stimulator cardiac. ” Ce parere ai?” l-a intrebat Episcopul Nectarie pe Parintele Gherman. ” Daca imi baga inauntru o chestie de-asta cu baterii, ticaitul ei o sa aiba un anumit ritm. Si cum rugaciunea lui Iisus are si ea un ritm anume, masinaria ma va sili sa ma rog nu asa cum vrea inima mea.”

Parintele Serafim Rose  il socotea pe Episcopul Nectarie printre ” uriasii din mai vechea generatie”(…)” Episcopul Nectarie a trait cu simtamantul ca Staretul Nectarie( de la Optina) ii este mereu in preajma. Ca nu s-a inselat, se poate vedea din felul cum si-a trait viata. Ca si cum staretul Nectarie insusi i-ar fi calauzit fiecare pas, el a urmat linistit calea pe care au pasit odinioara monahii de la Optina- pazindu-si sufletul neprihanit si curat, asa cum se cuvine unui locuitor al Imparatiei Cerurilor.”

(…)Părinţii de la Platina ştiau că Episcopul Nectarie era ultimul episcop care fusese urmaş îndeaproape şi apărător dezinteresat al Arhiepiscopului Ioan(Maximovici). Lor le era frică să se gândească ce se va întâmpla după moartea lui.

Episcopul Nectarie avea aceleaşi temeri. El se jertfise ca să păstreze duhul de iubire şi simplitate de la Optina, dar erau în stare părinţii Gherman şi Serafim să continue aceasta în faţa unei atmosfere bisericeşti din ce în ce mai făţarnică, rigidă şi nemiloasă? El dorea ca ei să continue să păstreze duhul de la Optina.

La 26 mai 1977, Episcopul Nectarie a venit la mânăstire şi a cerut să vorbească părinţilor în „camera ţarului”. După cum a relatat Părintele Serafim mai târziu în Jurnalul său, el aducea cu el „bunătăţile catacombelor”.-Rugaţi-vă pentru mine ca Dumnezeu să-mi dea putere şi ca să trăiesc, a spus el părinţilor când se aflau singuri. V-am supărat cât pentru toţi aceşti ani. Dar acum am venit să vă previn. După ce voi muri veţi fi aspru persecutaţi. Vă vor interzice să slujiţi Liturghia. Şi poate veţi fi răspopiţi; or să vă ia şi antimisurile şi potirele. De aceea vă dau acest antimis cu semnătura Arhiepiscopului Ioan, şi mai târziu am să vă dau setul vostru de potire. Arhiepiscopul Ioan mi-a dat acest antimis cu care să slujesc în taină în cazul în care eram persecutat după moartea sa. Şi acum vi le las vouă pentru acelaşi scop, aşa încât atunci când veţi fi persecutaţi după moartea mea, veţi construi un locuşor în pădure şi veţi sluji în taină, şi veţi săvârşi Euharistia pentru voi şi pentru oamenii voştri.

Părintele Gherman l-a întrebat dacă avea dreptul să facă asta -Da, a răspuns Părintele Nectarie. Din trei motive: Pentru că eu sunt părintele tău duhovnicesc şi tu eşti în acelaşi duh cu mine, pentru că eu te-am hirotonit şi pentru că eu ştiu ce urmează să se întâmple.

Părintele Serafim s-a uitat la Părintele Gherman neîncrezător, ca şi cum ar fi întrebat: „Vorbeşte serios?” Apoi, întorcându-se către Episcopul Nectarie a întrebat:-De ce am făcut totul rău? De ce trebuie să fim persecutaţi?

-Mai întâi, a zis Episcopul, pentru că voi continuaţi netemători să tipăriţi despre Arhiepiscopul Ioan(Maximovici), ceea ce nu face plăcere Arhiepiscopului Artemon şi companiei sale. În al doilea rând, pentru că împreună cu mine sunteţi împotriva „dogmei răscumpărării”, care este erezie, şi pe care Arhiepiscopul Artemon o sprijină.

Dupa moartea Episcopului Nectarie, spunea parintele Gherman ca :”Am înţeles (…) cum a văzut situaţia îngrozitoare a Bisericii şi totuşi s-a străduit într-un fel să meargă mai departe. În mijlocul acelei întregi intrigi, politici, sofisticării şi ‘aranjamente’, Episcopul Nectarie reuşise să-şi păstreze puritatea întocmai ca şi Bătrânul Nectarie care era ca un copil.”

Fragmente extrase din ” Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose, de Ieromonah Damaschine, editura Sophia, Bucuresti, 2005 si din ” Viata si opera Parintelui Serafim Rose”, editura Apologeticum, 2005

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s