Ieromonah Spiridon Roșu: Să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor. Cine nu o păstrează autentică, neprihănită, și fără îndoială, acela se va pierde pe vecie! Simpla adunare a unor episcopi într-un sinod nu atrage automat asupra lor Harul Duhului Sfânt. Numai la Ierarhii care și înainte de a se reuni în Sinod au demonstrat o viață duhovnicească profundă, de nevoință și rugăciune, Harul va lucra prin ei și vor da roade bune, adică Hotărâri dogmatice corecte și ortodoxe. Acei episcopi ortodocși numai cu numele, dacă vor muri înainte de a întrerupe comuniunea cu ereticii ecumeniști, ei vor fi găsiți la Judecată în stare de vrăjmași ai Lui Dumnezeu. Toți Sfinții Părinți arată că aceia care sunt în comuniune cu ereticii sunt vrăjmași ai Lui Dumnezeu. La nimic nu folosesc bunele intenții și cuvintele frumoase atâta timp cât faptele demonstrează identitatea de credință cu cea a ereticilor cu care se găsesc în comuniune

Cuvânt de folos extras din predica Ieromonahului Spiridon Roșu, din Duminica Ortodoxiei, din 25 februarie 2018, la Schitul Rădeni, Județul Neamț

<<  ”Să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor” (Iuda 1, 3). Această credință ortodoxă a noastră nu este inventată sau creată de oameni, ci este descoperită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Săi Apostoli care au propovăduit-o în lume.

 Sfinții Părinți, prin Sinoadele Ecumenice și locale au întărit-o prin hotărârile dogmatice și Sfintele Canoane, apoi Sfinții învățători ai Bisericii au predat-o într-o succesiune neîntreruptă până astăzi. Iar martirii au pecetluit-o prin chinurile răbdate și sângele vărsat ca să rămână neschimbată și neclintită până la sfârșitul veacurilor. (…) Fiecare creștin trebuie să păstreze mereu în gândire și faptă adevărata Credință Ortodoxă.

Sf. Ierarh Athanasie cel Mare, arhiepiscop al Alexandriei exprimă acest adevăr, în consens cu toți Sfinții, zicând: ”Cel ce vrea să se mântuiască, înainte de toate trebuie să păstreze Credința Sobornicească adică Universală, pe care dacă nu o ține cineva autentică, neprihănită, și fără îndoială, Acela se va pierde pe vecie.” Dar trebuie să adăugăm aici că păstrarea Credinței Ortodoxe este numai una dintre condițiile esențiale pentru a obține mântuirea.

Prima condiție a mântuirii este primirea Harului Dumnezeiesc. A doua condiție este păstrarea Credinței Ortodoxe, iar a treia condiție este săvârșirea faptelor bune, respectiv a virtuților prin care dovedim împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.(…)

Erezia este un păcat de moarte, o boală a sufletului, care este produsă de o categorie specială de demoni numiți arhiconi, adică cei mai mari și mai puternici în cadrul ierarhiei satanice. Aceștia afectează partea rațională a sufletului, așa încât omul ajunge să amestece mintea lui, de multe ori fără să fie conștient de acest lucru, cu cugetarea trupească, sau filosofia minții omului pătimaș în înțelegerea învățăturii de credință.
Sf. Ap. Petru zice: ”Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.” (I Petru 5, 8-9) Adică în credința ortodoxă! Acest cuvânt se referă în general la toate categoriile de demoni, din care fac parte bineînțeles și demonii arhiconi, care-i fac pe credincioși să cadă în diferite erezii. Acțiunea și efectul lor se produce imediat în sufletul oamenilor care sunt robiți de diverse patimi ca de exemplu: slabă credință, nepăsare, lipsă de trezvie, necunoașterea învățăturii Bisericii, trufie, egoism, dorință de stăpânire și altele. Dacă omul se învoiește cu sugestiile acestor arhiconi, el imediat cade în cugetare eretică. Această stare nu este nici nevinovată, și nici lipsită de responsabilitate.(…)
Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov arată că orice erezie conține în ea păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt. Tot el spune că mulți creștini sunt în pericolul de a accepta diferite învățături eretice larg răspândite în societate pentru motivul că nu cunosc învățătura dogmatică a creștinismului.  
Sf. Ierarh Ignatie atrăgea atenția asupra unei scrisori adresate mirenilor, zicând, auziți: ”Neștiind adevărata învățătură creștină, puteți primi un gând mincinos, hulitor de Dumnezeu drept adevăr, vi-l puteți însuși, iar odată cu el vă veți însuși și pierzarea veșnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui. Acele nedumeriri pe care deja le-ați exprimat în scrisoarea dvs (adică de ce nu se pot mântui păgânii și ereticii – întreba acea femeie în scrisoare) – sunt niște vrăjmași cumpliți ai mântuirii dvs – spune Sf. Ierarh Ignatie. Miezul lor este lepădarea de Hristos. NU VĂ JUCAȚI CU MÂNTUIREA DVS!” Puteți citi aceasta în cartea: ”Scrisori către mireni”.
Deci am văzut că prin învoirea cu erezia chiar pe fondul necunoașterii, chiar și în mod inconștient, omul se desparte de Dumnezeu și moare duhovnicește. Dacă am văzut până aici cât de ușor pot creștinii să cadă în influența diverselor învățături și teorii eretice, să vedem ce leac au pregătit Sfinții Părinți pentru a ajuta pe credincioși să se elibereze de efectele ereziilor. Tratamentul vindecător este slujba Sinodiconului Ortodoxiei – prin care sunt lepădați și pedepsiți cu anathema toți ereticii și toate ereziile apărute până în prezent. Această rostire împreună mai întâi de către arhiereu și de către preoți și apoi repetată de 3 ori de tot poporul credincios a anathemelor contra ereziilor, are rolul de a exorciza pe creștini de toate păcatele, cugetele și influențele știute și neștiute sau uitate care afectează partea rațională a sufletului.
Anathema este pedeapsa bisericească maximă și cea mai înfricoșătoare prin care ereticul sau apostatul este scos în afara Bisericii, dacă avea hirotonie este caterisit, și dacă era laic (deci în ambele situații), sunt opriți de la a primi Sfintele Taine. În vechime, atunci când apărea în viața Bisericii acești eretici care răspândeau erezii noi, încă necondamnate, atunci ierarhii care luau aminte la ei înșiși și la toată turma la care Duhul Sfânt i-a pus episcopi conform Faptelor Sf. Apostoli cap.20, convocau degrabă sinoade în care îi judecau pe eretici, căutând să îi aducă la pocăință, adică să lase învățăturile greșite și să se întoarcă la Credința Ortodoxă. Dacă ereticii stăruiau în răutate și în erezie, atunci prin hotărâri sinodale erau pedepsiți cu Anathema și scoși definitiv în afara Bisericii Ortodoxe.
Așa cum dogmele Credinței rămân mereu neschimbate de-a lungul timpului, tot așa și anathemele fixate împotriva ereziilor și a ereticilor care atacă dogmele ortodoxe rămân neclintite până la sfârșitul veacurilor. Este absolut imposibil ca o anathemă dată de Sfinți în cadrul unui sinod și confirmată de sinoadele următoare să fie validă sute sau chiar peste o mie de ani și să vină la un moment dat un ierarh, un inovator și să zică: „Sfinții de atunci au greșit, că n-au avut dragoste!” – așa încât el, încălcând toată tradiția și tot adevărul Sfintelor Canoane, să ridice acea anathemă în situația în care ereticii pedepsiți atunci nu numai că nu s-au pocăit, dar au adăugat și multe alte erezii față de cele din trecut.
Izbăvirea de pedeapsa anathemei se poate face numai individual. Atunci când omul eretic se hotărăște sincer și din tot sufletul să părăsească credința lui cea rea, și să vină la lumina Ortodoxiei. În acest caz, credinciosul acela rostește el însuși anathema asupra învățăturilor greșite ale confesiunii din care făcea parte, apoi prin botez, este primit ca membru adevărat al Bisericii.Altă cale de a scăpa de anathema și de osânda veșnică nu există, fraților.
Aș vrea să înțelegeți că un eretic, oricâtă simpatie și prietenie ar manifesta față de Ortodoxie, fie că se roagă împreună cu Patriarhul, sau cu episcopii și preoții ecumeniști, fie că aduce daruri materiale, fie că face fundație de caritate, sau oferă obiecte bisericești (icoane, Sfinte Moaște), sau orice faptă bună ar face, atâta timp cât el nu renunță la absolut toate ereziile lui, el trebuie văzut ca un eretic, un hulitor de Dumnezeu și un om supus anathemei.
Poate că va veni vremea când noi nu vom mai putea vorbi public, sau alte rele vom suferi, dar aș vrea să țineți minte un lucru foarte important: așa cum Domnul nostru Iisus Hristos nu îi iartă pe păcătoșii care hulesc pe Duhul Sfânt, tot așa și noi creștinii ortodocși nu avem voie să îi iertăm pe ereticii care nu se pocăiesc. Ar trebui să îi avertizăm pe eretici asupra rătăcirii în care se află ei, și în cazul în care refuză adevărul, atunci trebuie să îi ignorăm, evitând orice legătură cu ei.(…)
Dacă cercetăm istoria Bisericii, reflectată în viețile Sfinților, constatăm că marii ereziarhi au fost oameni robiți de diverse patimi. Astfel, ereticul Apolinarie era preacurvar, Eutihie monofizitul era robit de patima iubirii de bani, Arie, hulitorul Fiului Lui Dumnezeu era cumplit de desfrânat, Papa Nicolae I, cel ce a încercat să răspândească erezia filioque, era stăpânit de patima trufiei, apoi dacă ne apropiem de timpurile noastre, constatăm că ierarhii care au introdus erezia ecumenistă în viața Bisericii au fost apostați – (…)adică colaboratori cu politicienii atei.
(…)CE FEL DE IERARHI AU FOST ACEIA CARE AU ADUS ECUMENISMUL ÎN PATRIARHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ? Se vede clar imoralitatea acestora prin aceea că în timp ce în închisorile din România erau ținuți peste 1800 de preoți ortodocși în regim de exterminare, ierarhii aceștia apostați lăudau neîncetat pe conducătorii atei pentru DISTRUGEREA ELITEI SPIRITUALE A NEAMULUI ROMÂNESC. Acești ierarhi nu știau și nici măcar nu puteau gândi că în vremuri de prigoană Biserica trebuie apărată prin mărturisirea curajoasă a Adevărului, indiferent de riscuri. NU PRIN COMPROMISURI ȘI TRĂDĂRI.

(…) Sunt unii care vin cu păreri greșite zicând că simpla adunare a unor episcopi într-un sinod ar atrage automat asupra lor Harul Duhului Sfânt. În realitate, lucrurile nu stau așa. Tocmai prezența Sfinților Ierarhi în cadrul Sinoadelor conferă valoare acelor Sinoade. Adică numai Ierarhii care și înainte de a se reuni în Sinod au demonstrat o viață duhovnicească profundă, de nevoință și rugăciune, atunci Harul va lucra prin ei și vor da roade bune, adică Hotărâri dogmatice corecte și ortodoxe.

Dar dacă în mod opus, ierarhii respectivi au dus o viață de neînfrânare, de lux, de risipire în griji deșarte, sau dacă au săvârșit grave compromisuri cu politicienii apostați, și cu reprezentanții confesiunilor eretice, atunci, chiar dacă aceștia se adună și lucrează într-un sinod, nu pot aduce roade inspirate de Duhul Sfânt. Așa s-a întâmplat cu pseudo-sinodul din Creta. Lipsa ierarhilor cu viață sfântă s-a văzut prin rezultatele finale.

Documentele finale se caracterizează prin: neclaritate, contraziceri, unii episcopi le-au aprobat ca fiind bune, alții ca fiind rele, încălcări de canoane, combinații viclene de adevăruri parțiale cu afirmații eretice legate de aceeași temă. Dar cu toate că efectul negativ al sinodului a fost evident, acești ierarhi nu renunță la titlul exagerat și nemeritat – ei zic: ”Sfântul și marele Sinod”.

Cum poate fi Sfânt, când practic nu a combătut nici o erezie? Ci mai mult, au legiferat erezia ecumenismului? Și tot acești ierarhi, după ce practic, prin regulamentul de organizare și funcționare al adunării din Colimbari au desființat sinodalitatea acordând patriarhilor niște drepturi asemănătoare cardinalilor din biserica catolică – papistașă, ceilalți episcopi rămânând ceva elemente decorative, tot ei vin și hotărăsc spunând: ”Numai sistemul sinodal este cea mai înaltă autoritate care se pronunță asupra problemelor de credință în viața Bisericii.”

Din nefericire, cei mai mulți preoți  și credincioși nu înțeleg aceste lucruri, iar dacă unii cercetează și constată că realitatea este cu totul alta decât cea prezentată în propaganda oficială, atunci ei fug de responsabilitate și zic: ”Ce ne privește pe noi dacă ierarhii au făcut aceste greșeli , tot ei singuri vor da seama.” Și mai departe ce fac acești preoți și stareți sau laici cu funcții de răspundere în Biserică? – Îi ascultă și urmează pe ierarhii eretici, ca și când nu s-ar fi întâmplat nici un lucru rău, fără să se gândească că se împlinesc cu ei cuvintele Mântuitorului: ”Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15)

Așa se comportă acești ierarhi ecumeniști ca niște călăuze oarbe, orbilor.

Cei mai vinovați sunt episcopii susținători ai ecumenismului care fac direct voia diavolului, dar vinovați sunt și cei ce îi ascultă și îi urmează – adică preoții și poporul care în schimbul unei păci mincinoase și a unei stabilități lumești, pierd esențialul, pierd comuniunea cu adevărul, și merg împreună pe calea spre osânda veșnică.

Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov ne învață: ”Ortodoxia este învățătura Sfântului Duh dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh și Adevăr.” 

Sf. Ierarh Athanasie cel Mare, arhiepiscop al Alexandriei exprimă acest adevăr, în consens cu toți Sfinții, zicând: ”Cel ce vrea să se mântuiască, înainte de toate trebuie să păstreze Credința Sobornicească adică Universală, pe care dacă nu o ține cineva autentică, neprihănită, și fără îndoială, acela se va pierde pe vecie.” >>

Părintele Spiridon ne mai vorbește în predica sa și despre ” pericolul înșelării în care pot cădea astăzi cei neștiutori. Unii pretinși teologi din ultima vreme, se grăbesc să afirme că Părinții răsăriteni, aplicând principiul iconomiei bisericești l-ar fi pomenit pe Papă, chiar dacă acela era eretic de sute de ani.
Am arătat cu 3 argumente că această afirmație este falsă.
1. Sfântul Fotie Patriarhul l-a condamnat sinodal și l-a excomunicat pe Papă atunci când a constatat că era eretic.
2. A reușit să determine în mod sinodal pe următorul Papă să susțină Simbolul de Credință în formă corectă, fără adaosul filioque.
3. Erezia Filioque a fost adoptată de Papă și generalizată abia în anul 1015 – de unde se vede că aplicarea acestei așa-zise iconomii, timp de sute de ani, este o minciună grosolană.
În anul 1054, creștinătatea apuseană s-a despărțit, datorită învățăturilor eretice, de Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ce urmăresc acești pretinși teologi din vremea noastră prin aceste false tălmăciri a unor evenimente din istoria Bisericii? Vor să ia apărarea ierarhilor lăudați că ar avea cuget ortodox, dar nu întrerup comuniunea cu ereticii ecumeniști.
Acești așa-ziși teologi, caută să ne convingă pe noi că ar trebui să aplicăm iconomia și să așteptăm sute de ani până când ierarhii cu cuget ortodox vor trece la fapte și vor opri comuniunea cu ereticii. Acestor teologi înșelători le răspundem că noi, cei îngrădiți de erezie, mai putem aștepta până când acești ierarhi lăudați vor trece la fapte, numai că nu putem să nu le atragem atenția că s-ar putea ca Dumnezeu să nu mai aibă răbdare.
Dacă acești episcopi ortodocși cu numele, vor muri înainte de a întrerupe comuniunea cu ereticii ecumeniști, ei vor fi găsiți la Judecată în stare de vrăjmași ai Lui Dumnezeu. Toți Sfinții Părinți arată că aceia care sunt în comuniune cu ereticii sunt vrăjmași ai Lui Dumnezeu. La nimic nu folosesc bunele intenții și cuvintele frumoase atâta timp cât faptele demonstrează identitatea de credință cu cea a ereticilor cu care se găsesc în comuniune.”

Fragmente extrase din predica Ieromonahului Spiridon Roșu, din Duminica Ortodoxiei, din 25 februarie 2018, la Schitul Rădeni, Județul Neamț

https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/02/25/predica-parintelui-spiridon-la-duminica-ortodoxiei-schitul-radeni/

Reclame

9 gânduri despre „Ieromonah Spiridon Roșu: Să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor. Cine nu o păstrează autentică, neprihănită, și fără îndoială, acela se va pierde pe vecie! Simpla adunare a unor episcopi într-un sinod nu atrage automat asupra lor Harul Duhului Sfânt. Numai la Ierarhii care și înainte de a se reuni în Sinod au demonstrat o viață duhovnicească profundă, de nevoință și rugăciune, Harul va lucra prin ei și vor da roade bune, adică Hotărâri dogmatice corecte și ortodoxe. Acei episcopi ortodocși numai cu numele, dacă vor muri înainte de a întrerupe comuniunea cu ereticii ecumeniști, ei vor fi găsiți la Judecată în stare de vrăjmași ai Lui Dumnezeu. Toți Sfinții Părinți arată că aceia care sunt în comuniune cu ereticii sunt vrăjmași ai Lui Dumnezeu. La nimic nu folosesc bunele intenții și cuvintele frumoase atâta timp cât faptele demonstrează identitatea de credință cu cea a ereticilor cu care se găsesc în comuniune”

  1. Au creierele spalate! Nu ai cu cine vorbi! Noi traim intr-o lume plina de lumina, eu vad lumina si in firul de iarba, dar fara oameni! Oamenii sunt ca niste umbre intunecate- asa ii simt eu. Nu ma simt singura dar e minunat cand gasesc pe cineva care gandeste/simte ca mine.

    Apreciază

  2. Parinte iertatri ma …..
    spuneti ca prima conditie ..este primirea harului …si a doua pastrarea dreptei credinte ????
    Adica pot primi har …si cei care nu sunt in dreapta credinta ???
    Am ascultat predica inca atunci dupa duminica ortodoxiei …si asi fi vrut sa va intreb….dar nu stiam cum …
    Eu stiam ca cei care nu sunt in dreapta credinta …sunt fie eretici fie pagani…si am inteles ca eretici nu au har …

    Apreciază

    1. Cele trei conditii trebuie sa coexiste. Parintele nu se refera la o succesiune temporala si nici nu stabileste vreo prioritate intre cele trei conditii. Pur si simplu enumera cele trei conditii necesare mantuirii: Harul dumnezeiesc, pastrarea dreptei credinte si savarsirea faptelor bune.

      Apreciază

  3. iertati ma ….va referiti la MANTUIRE …deci spuneti ca prima conditie e primirea harului si a doua drepta credinta ???
    Se poate sa primesca cineva har daca nu e in dreapta credinta |???

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s