Ieroschimonah Xenofont- Oamenii nu-și dau deloc seama că sunt posedați. Chiar dacă la botez a fost scos din adâncurile sufletului nostru, diavolul gravitează undeva mai la suprafață și atât timp cât suntem nedespătimiți, ne face să gândim ce vrea el atât timp cât noi nu analizăm gândurile și nu ne despătimim. Diavolii se ascund de noi cât pot de tare, îndemnându-ne la tot răul, cel mai adesea prin gânduri

„ÎN cartea “ Raspunsuri ale intrebari ale  intelectualilor”( vol II, Ed. Sophia Bucuresti, 2007) Sf. Teofan( Zavoratul) ne vorbeste despre faptul ca oamenii nu-si dau deloc seama ca sunt posedati (suntem posedati- mai mult sau mai putin!), de aceea nimeni nu indrazneste sa iasa de sub posedarea demonica, desi cumva realizeaza(realizam) ca ceva nu e in regula cu ei( cu noi).

 

In imparatia stapanitorului acestui veac, lucrurile stau cu totul altfel. Acolo nimeni nu stie cine e imparatul său.  Daca cel mai disperat iubitor al acestei lumi si-ar da seama ca imparatul lui este satana cel rau si intunecat, caruia ii slujeste ca un rob spre propria sa pierzare, ar nazui cu groaza sa iasa din taramul lui- insa vrajmasul si-a ascuns chipul gretos de fiii acestui veac, si iubitorii acestei lumi sunt robi fara sa stie cui. Auziti mereu:« Asta nu-i voie, cealalta nu e voie, si asa trebuie, si pe dincolo se cuvine» si cand intrebati:«De ce? Cine a poruncit?», nimeni nu poate da raspuns. Toti sunt stramtorati si ingreunati de regulile care functioneaza la ei, chiar le osandesc si le ocarasc, insa nimeni nu indrazneste sa se abata de la ele, de parca s-ar teme de cineva care ii supravegheaza si este gata sa-I traga la socoteala, dar pe care nimeni nu poate totusi sa il arate si sa-l numeasca. Lumea este ansamblul persoanelor care slujesc unei naluci necunoscute a inchipuirii lor, sub care de fapt se ascunde cu viclenie satana cel rautacios.

Ce legi sunt in Imparatia lui Hristos?

Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, a zis limpede: «Fa asa si pe dincolo, si Imi vei fi placut, si te vei mantui. Leapada-te de tine insuti, fii sarac cu duhul, bland, pasnic, curat cu inima, rabdator, sa iubesti dreptatea, sa ramai in evlavie inaintea Mea ziua si noaptea, sa-I doresti aproapelui tau binele si sa ii faci binele, si toate poruncile Mele sa le implinesti cum se cuvine, fara sa te cruti». Vedeti cat de limpezi si bine hotarnicite sunt toate acestea? Si nu doar limpezi, ci si pecetluite pentru totdeauna cu o schimbare de neatins: cum este scris, asa va fi pana la sfarsitul veacului. Si oricine intra in Imparatia lui Hristos stie, probabil, ce are de facut; nu asteapta niciun fel de schimbari in asezamintele de lege ale Bisericii, drept care si merge pe calea cea buna cu buna nadejde, avand deplina incredintare ca va ajunge fara indoiala la ceea ce cauta.

In imparatia stapanitorului acestui veac, lucrurile stau cu totul altfel. Acolo nu-ti poti opri nicidecum gandul la ceva bine hotarnicit. Duhul iubitorilor acestei lumi este cunoscut: duhul egoismului, al trufiei, al interesului, al placerii si senzualitatii de tot felul. Dar aplicatiile acestui duh, legea si regulile lumii, sunt atat de subrede, nedefinite, schimbatoare, incat nimeni nu poate baga mana in foc ca maine n-o sa inceapa a socoti vicios lucrul pe care acum il admira. Obiceiurile lumii curg ca apa, si regulile ei in ce priveste imbracamintea, vorbirea, intalnirile, relatiile, felul de a sta, de a sedea si indeobste orice, sunt nestatornice ca miscarea vazduhului: acum sunt asa, iar maine vine in zbor o noua moda de nu stiu pe unde si intoarce totul pe dos. Lumea este o scena pe care satana isi bate joc de biata omenire, punand-o sa se invarta la porunca sa, ca niste maimute sau papusi la iarmaroc, punand-o sa socoata lucru de pret, important, esential ceea ce in sine este marunt, nimicnic, desert. Si toti sunt prinsi cu asta: si mici si mari, fara a excepta nici pe cei care si prin obarsie, si prin educatie, si prin pozitia lor lumeasca ar putea, pare-se, sa-si intrebuinteze timpul si eforturile pentru ceva mai bun decat nalucile acestea.”(pag.23-25)

Lucruri asemanatoare spune si Sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalia II…

Sa retinem deci ca toti suntem sub posedarea demonica atat timp cat suntem tinuti de patimi. Doar Sfintii nu erau sub posedarea aceasta!(…)

Despre aceasta posedare vorbeste si Sf. Teofan Zavoratul in cartea “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”. Aici, ca si in alte scrieri ale sale, el ne spune ca diavolii se ascund de noi cat pot de tare, indemnandu-ne la tot raul, cel mai adesea prin ganduri, lasandu-ne insa sa credem ca noi insine suntem autorii acestor ganduri. Noi nu sesizam aceasta posedare insa: ” Exista o salasluire nevazuta, ascunsa, a duhurilor[rele] in om; mai exista si o stapanire a duhurilor care nu se ating de trupuri, ci are putere asupra mintilor, pe care le mână cum vor prin patimile ce lucreaza in ei; iar oamenii cred ca faptuiesc ceea ce vor, fiind in fapt batjocoriti de puterile necurate.”( Ed. Sophia Bucuresti, 1999, pag 154)(…)

Deci, trebuie sa avem necontenit atentie la gandurile noastre, sa le analizam, sa le supunem criticii si sa le comparam mereu cu: scrierile Sfintelor Scripturi( asa cum sunt talcuite de Sfintii Parinti) si cu Pidalionul ca sa putem sti tot timpul cand gandurile care ne vin in sinea noastra sunt ale noastre si cand nu. Sunt (ale noastre sau) ale diavolului care asa cum spune Sf Teofan Zavoratul, sta intru noi?! Chiar daca la botez a fost scos din adancurile sufletului nostru, cum spune Sf Diadoh al Foticeei, el graviteaza undeva mai la suprafata si atat timp cat suntem nedespatimiti, ne face sa gandim ce vrea el atat timp cat noi nu comparam( analizam- n.n.)gandurile. Dar ar trebui gand dupa gand sa facem asta, pentru ca vrajmasul vine cu dese ganduri. Nu reuseste cu un gand, vine cu al doilea, cu al treilea si ne lupta necontenit prin gandurile pe care le trimite asupra noastra. Mai mult cu gandurile decat cu sentimentele sau voirile pentru ca gandurile sunt mai iuti, spune el.

Sfantul Ignatie Briancianinov, citandu-l aici pe Sf. Isihie Sinaitul, ne atentioneaza in “ Experiente ascetice”( vol I, Editura Sophia 2000, pag 215) asupra faptului ca :”pazirea mintii nu poate avea loc fara trezvie, impreunata cu smerenie si necurmata rugaciune a lui Iisus.”

Cat priveste rugaciunea, sfatul său consta in a rosti cuvintele rugaciunii cat mai rar posibil, ca si cum am silabisi( la fel spune si Sf Efrem Sirul!). Iar “rugaciunea noastra sa fie patrunsa de simtamantul pocaintei, sa se impreuneze cu plansul, si inselarea nu va lucra niciodata in noi”(pag. 235). Iar plansul iata de unde vine:”rod al rugaciunii este vederea din ce in ce mai limpede a pacatelor si pacatosenii proprii, care da putere strapungerii si se preface in plans”( pag 301)….”

Extras din Predica Parintelui Xenofont din Duminica Mironositelor 2018, la schitul Radeni

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2018/05/03/cum-iesim-de-sub-posedarea-demonica-sub-care-suntem-tinuti-cu-totii-sfaturi-folositoare-de-suflet-de-la-parintele-xenofont-pentru-cei-ce-vor-sa-se-mantuiasca/

 

Reclame

Un gând despre „Ieroschimonah Xenofont- Oamenii nu-și dau deloc seama că sunt posedați. Chiar dacă la botez a fost scos din adâncurile sufletului nostru, diavolul gravitează undeva mai la suprafață și atât timp cât suntem nedespătimiți, ne face să gândim ce vrea el atât timp cât noi nu analizăm gândurile și nu ne despătimim. Diavolii se ascund de noi cât pot de tare, îndemnându-ne la tot răul, cel mai adesea prin gânduri”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s