Sinaxa Națională Ortodoxă din Serbia. În Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie. Aspecte actuale ale luptei antiecumeniste discutate de clericii români cu PS Artemie

Duminică, 3 iunie 2018, la prăznuirea Tuturor Sfinților, în localitatea Loznica de lângă orașul Cacak a avut loc Sinaxa Națională din Serbia, organizată de Eparhia Rașka/Prizren și Metojiha în Exil. Au fost prezenți în jur de 2000 de participanți. În Eparhia de Rașka și Prizren în Exil din Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie, în care viețuiesc monahii și monahiile alungați din mănăstirile lor de către ecumeniști, pentru mărturisirea lor ortodoxă .

Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Нера Тркуља.

Sinaxa a fost precedată de o Liturghie arhierească, oficiată de Înaltpreasfințitul Artemie. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit horepiscopii Maxim, Naum și Nicolae, dimpreună cu un sobor de 47 de ieromonahi, preoți de mir, ierodiaconi și diaconi și a predicat horepiscopul Naum.Fotografia postată de Нера Тркуља.Fotografia postată de Нера Тркуља.

În cadrul sinaxei, Vlădica Artemie și-a deschis cuvântarea prin evocarea Sfinților Mucenici Romanovi, model de  Jertfă în acest ultim secol plin de ateism, apostazie și prigoană. A evidențiat faptul că, spre deosebire de alte prigoane, erezia ecumenistă este o cumplită prigoană din interior.

IMG-b98c86c0c8e66f34766e66a8f6f53cc3-VIMG-c66d1db7f880bd8bcb18221cd23f3838-VIMG-2ea903d9704330b306155b8accc99a82-V

La Sinaxă au asistat și clerici și credincioși din Rusia, România și Grecia.

Monahii români s-au bucurat să discute cu Înaltpreasfințitul Artemie despre unele aspecte ale luptei antiecumeniste din prezent:

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

1. Problema celor care nu s-au îngrădit de ecumeniști, dar afirmă că mărturisesc credința, însă nu și prin fapte. Despre aceștia IPS Artemie a afirmat că  sunt chiar mai periculoși decît ecumeniștii deoarece îi trimit pe credincioși înapoi în comuniune cu erezia.

2. Despre situația celor care din așa zisă neștiință sunt în comuniune cu ecumeniștii, vlădica Artemie a spus că nu există justificare deoarece acest lucru înseamnă nepăsare, nedemnă de un creștin. Una este să nu știi, și alta este să nu vrei să afli. În Evanghelia de la Luca, capitolul 12, se menționează că vor fi pedepsiți și cei care nu știu, chiar dacă cei care știu vor fi pedepsiți mai aspru decât ei.

3. Cu privire la faptul că  ierarhii români acceptă ecumenismul și poporul a rămas fără păstorirea lor,  întreruperea comuniunii cu ecumeniștii este de ajuns. De aceea avem Canonul 15 I-II Constantinopol. Trebuie să îi urmăm pe Sfinții Părinți. Vlădica Artemie îi sfătuiește pe preoții români prigoniți, să își găsească fiecare un loc, o casă, o bisericuță în care să slujească. Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singur, dar a mărturisit în continuare credința și nu a fost creată în acest timp o altă ierarhie. Să nu deznădăjduim dacă ierarhii noștri ne-au trădat. Dacă rămâne un singur om în Credință, acela va fi Biserica.

4. Cu privire la dușmanii ortodoxiei care îl acuză de schismă pe IPS Artemie pentru că a hirotonit horepiscopi, i-am arătat Înaltpreasfințitului Artemie că am luat la cunoștință că horepiscopii, pe teritoriul României, în zona Maramureșului sunt amintiți până în secolul 18. Pentru a ne face o imagine despre rolul horepiscopilor, ieromonahul Xenofont din Serbia l-a amintit pe horepiscopul Alexandru, Sfânt prăznuit pe 30 august, care l-a reprezentat la Sinodul I Ecumenic pe Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, deoarece acesta era foarte bolnav și nu a putut veni. Găsim acest lucru consemnat în Viețile Sfinților pe luna mai: „Şi neputând Sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantino­polului – Roma cea nouă să vină el însuşi la soborul acela din cauza bătrâneţii şi a slăbiciunii sale, a trimis în locul său pe horepiscopul său Alexandru, bărbat cinstit, sfânt şi bătrân, care a suferit multe osteneli în Tracia şi în Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a ţinut în sobor locul patriarhului Mitrofan şi s-a nevoit împotriva lui Arie. Iar după ce s-a sfârşit acel Sinod a toată lumea, dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, a rugat pe toţi arhiereii să meargă cu dânsul la PreaSfinţitul patriarh Mitrofan şi să-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul morţii.”

Pentru lucrarea de propovăduire a credinței a hirotonit și vlădica Artemie horepiscopii, pentru a-i fi de ajutor la vârsta la care se află, conform Canoanelor și Tradiției Bisericești.

Vlădica Artemie a remarcat ceea ce putem cu toții observa în aceste vremuri potrivnice Ortodoxiei: Episcopii noștri schimbă literatura noastră. Tot ce nu e în duhul Noii Ere va fi interzis. Deja s-au scos versetele despre iudei din Prohodul Domnului în edițiile recente și în curând va fi interzisă și cântarea lor în biserici.

Unii, aflați în eroare, susțin că horepiscopii au fost destituiți de Sinodul de la Laodiceea, dar aceasta este  atât o minciună  cât și o hulă și o insultă la adresa Istoriei Bisericii și neamului nostru. Deoarece după retragerea aureliană, Dacia a fost ruralizată, horepiscopii și între timp și periodeuții, un fel de exarhi misionari, au avut cel mai mare rol de propovăduire timp de aproape un mileniu, până prin secolul 12. Odată cu primele descălecate din Transilvania, în secolul 9, instituția horepiscopilor a început treptat să devină necorespunzătoare pe teritoriul țărilor române, odată cu suprapunerea administrativă laică, episcopul stabilindu-se în orașele-reședință.

Horepiscopii ajutau la propovăduire și erau însărcinați de episcop să înscăuneze preoți, să se asigure că sunt respectate Canoanele, să aducă la cunoștință clerului și poporului hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale și să îi catehizeze. Deoarece Valahia a fost o societate rurală, scaune episcopale nu existau decât la Tomis, și în sudul Dunării. Un candidat la hirotonie din teritoriile mai îndepărtate ar fi trebuit să își primejduiască viața într-o călătorie anevoioasă la Constantinopol sau în Grecia. Pentru a se evita expunerea la tot felul de amenințări și primejdii în acea perioadă marcată de invazii barbare și instabilitate politică, episcopul cetății din Tomis sau episcopii din sudul Dunării hirotoneau fiecare câte un horepiscop, pe care îl trimiteau în teritoriu, horepiscopul hirotonindu-se de episcopul uneia din cetăți, conform Canonului 10 de la Antiohia. Întrucât Canonul 6 Sardica interzice așezarea de episcopi la sate și în târguri mici, rolul de propovăduire în această perioadă l-au avut prin excelență horepiscopii. Găsim toate aceste lucruri menționate în „Istoria Bisericii Ortodoxe Române” de Mircea Păcurariu, Vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991.

O altă menționare a instituției horepiscopilor se face chiar și mult mai târziu, în Maramureș, zonă rurală prin excelență:

La anul 1704, il avem pe horepiscopul (episcop misionar) Iosif din Maramureș care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Apoi, un şir de horepiscopi, sau episcopi de ţară, au rezidat în Mănăstirea Peri şi în mănăstirile existente în Maramureş până la 1762, când cele mai multe au fost distruse de generalul Bucow, din ordinul Mariei Tereza. Deci, rădăcinile episcopiei coboară până la 1391. Sunt pomeniți, apoi şi identificaţi, peste 40 de horepiscopi care rezidau în mănăstirile din Maramureş.

Falsificarea și interzicerea istoriei neamului și a  tradiției creștine sunt o realitate din ce în ce mai aprigă.

5. Cu privire la credincioșii care merg în bisericile unde sunt pomeniți ecumeniștii, aducând justificare faptul că nu a fost schimbat nimic în Crez și că vor lua atitudine atunci când vor vedea că s-a schimbat ceva, vlădica Artemie a subliniat că tocmai aceasta e viclenia cea mai mare a ecumeniștilor: a le lăsa credincioșilor tot( slujbe, sfinte icoane, rânduieli bisericești etc.) numai să fie în comuniune cu ei și astfel să îi piardă.

6. Despre aceia care spun că vor amâna îngrădirea de erezie până când se va ajunge la potir comun cu papistașii și cu alți eretici, a arătat de asemenea că nu există în Pidalion Canoane care să spună că întreruperea comuniunii trebuie amânată până când se va ajunge la potir comun, ci chiar rugăciunile împreună cu ereticii sunt de ajuns pentru a întrerupe comuniunea cu aceia care le practică.

7. Despre preoții care dezleagă pe cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie fără a-i canonisi după Canoane, Înaltpreasfințitul Artemie a arătat că vor avea o răspundere foarte grea și că trebuie să înceteze să încalce Canoanele, afirmând: Dar mai sunt ei oare duhovnici (cu adevărat) dacă ei nu păstrează credința, dacă nu cred? Domnul spune: „Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate și în Ceruri și oricâte veți dezlega pe pământ  vor fi dezlegate și în Ceruri” (Matei 18, 18). Ei ar trebui să și lege, nu doar să dezlege. Toți mor duhovnicește dacă procedează altfel.

8. Vlădica Artemie a clarificat de asemenea, faptul că Tainele celor care nu s-au îngrădit de erezie sunt  încă valide până la condamnarea sinodală.  Canonul 15, I-II Constantinopol nu vorbește despre invaliditatea Tainelor, ci arată că întreruperea comuniunii este de ajuns. Astfel, PS Artemie a adăugat că botezurile făcute pe vremea lui Arie și Nestorie până la condamnarea sinodală a lor nu au fost repetate ulterior.

9. Cununiile cu eterodocșii nu sunt valide. Trebuie ca ereticul să treacă la ortodoxie prin Taina Botezului, apoi se face din nou Taina Cununiei în mod canonic.

Au consemnat un grup de ieromonahi, monahi și credincioși români prezenți la Sinaxă

Textul este preluat PARȚIAL de pe

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/06/06/consemnari-de-la-sinaxa-nationala-din-serbia/

Modificările aduse textului sunt în acord cu mărturiile monahilor care au relatat pentru site ul mai sus menționat.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.Fotografia postată de Нера Тркуља.

Fotografia postată de Нера Тркуља.

 

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

 

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

 

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Fotografia postată de Нера Тркуља.Fotografia postată de Darko Jovanovic.

https://facebookreporter.org/2018/06/04/i-bi-sabor-na-jelici-vise-od-dve-hiljade-vernika-svetu-liturgiju-sluzilo-47-svestenika-i-svestenomonaha-foto-video/

Fotografia postată de Darko Jovanovic.

Reclame

2 gânduri despre „Sinaxa Națională Ortodoxă din Serbia. În Serbia sunt peste 25 de mănăstiri, întemeiate chiar de cei îngrădiți de erezie. Aspecte actuale ale luptei antiecumeniste discutate de clericii români cu PS Artemie”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s