O altă luptă a pustiei și încă o minune a întemeierii mănăstirii de la Platina- locul de nevoință al Cuviosului Serafim Rose-, minune mijlocită de Sfântul Gheorghe

„În dimineaţa liniştită, caldă de duminică, a apărut o altă luptă a pustiei.

După ce m-am rugat și am mâncat, aveam chef de plimbare. Inima îmi era plină de nădejde şi slavă, gândindu-mă că până la urmă totul va fi bine şi Dumnezeu va binecuvânta îndrăzneala noastră… Am mers către ceea ce se numeşte acum ‘Pinii foşnitori’ şi am dat slavă lui Dumnezeu cu laude și cântari duhovniceşti(Cf Efes 5,19″Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre” și Col.3,16 „Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.”).

Când m-am întors, am văzut o piatră mare pe drum, pe care am ridicat-o şi am dus-o pe umăr, ca s-o pun la baza crucii.(n.n.- e vorba de crucea  de lemn uriașă confecționată și  pusă în acel ținut pustiu, de fratele Gleb- viitorul călugăr Gherman-, cruce care a rămas înfiptă în mod minunat în pământ deși groapa în care era așezată avea doar 15 cm, crucea nefiind fixată decât cu căteva pietre,  vântul suflând cu putere- „ ca și cum ar fi fost suspendată în aer sau ținută de îngeri nevăzuți”).(1)

Am mers liniştit, gândindu-mă la Sf. Nil de Sorski şi cum îi plăcea lui mai mult decât orice să se afle în pustie desăvârşită. Deodată am auzit, foarte aproape în dreapta mea, un foşnet de frunze. M-am gândit că era o căprioară care s-a speriat şi voia să o ia la goană. Dar n-a mai fost nici o mişcare iar eu, fără să mă mai uit în direcţia aceea, am zis cu glas tare: ‘Ei, de ce nu fugi dacă îţi este atât de frică de mine?’ M-am uitat în sus pe povârniș – şi am înlemnit! Înaintea mea, doar la vreo doi metri mai încolo, stătea un leu de munte de toată frumusețea, uitându-se țintă la mine! A trebuit să-mi cred ochilor, căci ne priveam ochi în ochi şi niciunul din noi nu îndrăznea să se mişte. Era una dintre cele mai frumoase făpturi din câte văzusem vreodată, de o sută de ori arăta mai frumos decât în picturi sau la grădina zoologică! Era întruparea cea mai desăvârşită a regelui sălbăticiei, personificarea pustiei în care venisem să sălăşluiesc! Avea blana de culoarea aceea frumoasă a pământului cu o nuanţă de violet; ochii săi, vedeam limpede, erau albaștri. Stătea mai sus decât mine, pe povârniș, şi i-ar fi luat doar o secundă să sară asupra mea. Nu s-a mişcat; nici eu. Nu ştiam ce să fac. Mă gândeam să arunc în el piatra aceea pe care o cărasem pe umăr, în caz că ar fi sărit la mine, dar nu-mi păsa dacă aş fi fost sfârtecat în bucăţi de această creatură desăvârşită, care aparţinea locului și îl stăpânea – în timp ce eu eram un intrus. Am început să mă rog lui Dumnezeu să-l binecuvinteze ca să mă lase să plec în liniște. Am făcut un pas înainte, continuând să privesc drept în ochii lui liniştiţi. Era vădit că era mirat să mă vadă. Poate că nu văzuse un om niciodată în viaţa sa, un om care fusese creat ca să stăpânească asupra lui şi care ajunsese slab şi temător la orice zgomot cât de mic din natura peste care trebuia să domnească. I-am şoptit cu blândeţe: „Lasă-mă să plec! Mi-e frică de tine! Eu nu-ţi fac nici un rău! Dar vreau mai bine să mă sălăşluiesc aici cu tine, decât cu oamenii care ne vatămă.” Nu ştiu de ce am spus toate acestea, cerându-i parcă să mă accepte. Am mai făcut un pas înainte, în timp ce încet, am întors spatele înspre direcţia în care trebuia să merg. Era liniştit; n-a făcut nici măcar o mişcare, dar mă urmărea cu privirea.

Imagine similară

Am mai făcut câțiva paşi cu spatele înapoi, neluându-mi privirea de la el, apoi treptat am mărit paşii până când am început să alerg. El a rămas nemişcat, privindu-mă într-o linişte desăvârşită! Am fugit acasă şi de frică m-am băgat în sacul de dormit şi m-am rugat. Când m-am liniştit, am spus rugăciuni de mulţumire; dar n-am să uit niciodată frumuseţea acestei făpturi a lui Dumnezeu, de la care emana un simțământ de nobleţe, putere, calm şi măreţie a lucrărilor lui Dumnezeu, cu adevărat minunate!…A fost într-adevăr o experienţă mistică. Știu că nu a fost o vedenie şi că eu am întâlnit de fapt o fiară sălbatică şi că eram cu totul înfricoşat. În această întâlnire am simțit clar apropierea lui Dumnezeu, poate fiindcă ştiam că mă pot afla în fața morții. Dumnezeu mi-a dat o mică experienţă a pustiei celei adevărate! Adesea când mă gândesc la ea, la frumuseţea ei sălbatică, vărs lacrimi înaintea lui Dumnezeu.

(…)Când s-a întors ,peste o săptămână, Eugene mi-a povestit experienţa sa. Eu voiam să ştiu dacă visul pustiei putea fi o realitate, dacă o puteam îndura. Mă tânguiam că mă simţeam strivit în catedrală, că în ciuda iubirii mele desăvârşite pentru slujbe, m-am simţit dat la o parte şi că nu mă simţeam bine în lumea bisericii…(…) Era târziu şi un apus minunat începea să cuprindă cerul. Nici nu apucasem să-i spun despre ” Înălțarea Crucii” mele -când m-a întrerupt şi mi-a spus cele ce urmează.

Eugene (…) alesese un loc pentru tipografie, doborâse câțiva copaci, pusese o fundaţie din bârne şi făcuse câteva blocuri de ciment pentru stâlpi. Înainte de a prinde în piroane grinzile de la temelie, s-a dus să se odihnească și s-a rugat. Când s-a întors în acel loc şi era gata să înceapă fundaţia, a sărit îndată înapoi îngrozit căci în mijlocul zonei de construcție, se târa un şarpe uriaş – un şarpe cu clopoţei – apărându-şi teritoriul.

Imagini pentru rattlesnake rise head national geographic

Eugene a intrat în panică, neştiind ce să facă, căci era cît se poate de conştient de primejdia de moarte a acelei reptile. Atunci el şi-a dat seama că şarpele simboliza puterea răului, care voia să ne împiedice să ne mutăm acolo. Şi a luat cazmaua pe care o adusese din San Francisco, a rostit o rugăciune către Sf. Gheorghe, omorâtorul  balaurilor, şi-a făcut cruce şi a ucis şarpele dintr-o lovitură – şi a ridicat o tipografie pe acel loc pentru a propovădui cuvântul biruitor al lui Dumnezeu la întreaga lumea vorbitoare de limbă engleză.

Chiar în acea după-amiază sau poate mai târziu, fiind obosit, a mers înăuntru să se odihnească în scaunul său pliant, în timp ce uşa pridvorului a rămas deschisă. Pe cînd moţăia, sau doar se odihnea, l-a văzut pe Arhiepiscopul Ioan apărând în pridvor, îmbrăcat în haine negre călugărești. Neştiind dacă e o vedenie sau un vis, fără să se ridice, socotind că trebuie să profite de prilej câtă vreme mai era acolo Arhiepiscopul Ioan, ştiind  bine că acesta plecase la Domnul de aproape doi ani în urmă. Pe atunci era foarte deznădăjduit, plin de temeri similare cu ale mele, întrebîndu-se cum anume vom reuși vreodată să facem întreaga mutare şi să supraviețuim în acea sălbăticie. Deci i-a pus îndată  câteva întrebări Arhiepiscopului Ioan: 1) ‘Veți fi cu noi?’ La aceasta cuviosul a încuviinţat din cap. 2) ‘Gleb va fi împreună cu mine?’ A răspuns iarăşi afirmativ, urmat de un semn de încuviințare. 3) ‘Vom merge să locuim în pustie?’ Iarăşi un răspuns afirmativ. 4) ‘Se va alătura careva nouă (care să ne fie de vreun ajutor real)?’ La aceasta a scuturat din cap în semn de negație. Şi, în sfârșit: 5) ‘Vom petrece în Platina pentru totdeauna?’ Iarăşi un semn negativ şi a dispărut! A urmat un simțământ de încredere, din care Eugene a tras concluzia că a fost de la Dumnezeu.

Rezemându-se de o balustradă dinaintea oceanului şi apusului de soare, Gleb l-a întrebat pe Eugene ce părere avea despre această întâmplare.

-Că va fi la fel de greu în Platina cum fusese în San Francisco, a zis Eugene.

Gleb a început să se tânguiască, spunând că se simţea neputincios să rabde încercările care urmau.

Cine suntem noi să ne asumăm un lucru atât de îndrăzneţ? A strigat el. Suntem doar doi idioţi. Eu nu sunt bun. Mă simt atât de păcătos şi de slab.

Eugene şi-a pus mâna pe umărul fratelui său.

-Tocmai pentru că suntem mari păcătoşi, a zis el, Dumnezeu ne va folosi. Şi va

reuşi.”

 

Imagini pentru saint george and dragon byzantine iconography

Sursa: „Viața și opera Părintelui Serafim Rose”- Damascene Christensen

(1) https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2018/07/15/minunea-crucii-de-la-intemeierea-manastirii-din-platina-unde-a-vietuit-parintele-serafim-rose/

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s